Dragi colegi,

Încerc să comprim zeci de ore de discuții și căteva zeci de pagini scrise în declarații și rapoarte într-un material cât mai concis…

Viteza în Coastă a avut un weekend greu, cu situații nefericite, dar care sper să ne ajute pe toți să devenim mai buni în ceea ce facem.

Vreau de la bun început să precizez că un plan de securitate al unei competiții este unul complex, care acoperă ca funcționalitate atât siguranța sportivilor cât și cea a oficialilor, arbitrilor, fotografilor sau spectatorilor. Zonele permise sau nepermise fiecărei categorii reprezintă cel mai bun “compromis” între a fi eficient și a fi în siguranță. Spre exemplu, pentru spectatori, pot fi zone excelente pentru privit dar care nu sunt sigure pentru că sunt zone unde pot derapa sau părăsi traseul mașinile de concurs și atunci acele zone nu sunt permise accesului publicului. În același mod, arbitrii de traseu, primesc niște posturi care reprezintă cea mai bună zonă care poate fi aleasă în așa fel încât să fie vizibili sportivilor, dar, EXTREM de important, cu condiția ca arbitrul să fie și în siguranță. Federația și organizatorul unei competiții, au de “apărat” prin modul în care se construiește un plan de securitate atât integritatea sportivilor cât si a arbitrilor și a spectatorilor.

Pentru sportul auto, în general, fiecare membru care desfășoară o activitate de orice fel în competiție este important și integritatea sa este prioritatea noastră 0.

În egală măsură, fiecare dintre cei implicați în competiție ar trebui să înțeleagă că acțiunile lor NU le sunt opozabile doar lor, ci aceștia fac parte dintr-un angrenaj condus de niște reguli care, dacă nu sunt cunoscute sau respectate, le aduc prejudicii lor înșiși, dar din păcate, MAI GRAV, și colegilor, indiferent dacă sunt sportivi, arbitri, spectatori, federație sau chiar sport în general.

Revenind, în weekend-ul trecut am greșit toți mai mult sau mai puțin. Cred că e o vină generală, generată de faptul că unii sportivi au devenit foarte rapizi iar factorul uman nu poate lua decizii corecte dacă nu acționează ireproșabil și extrem de rapid.
Incidentul concurenților 20 și 28 s-a produs într-o marjă de aproximativ 15 de secunde. Concurentul numărul 20 a luat startul la 52 de secunde după concurentul numărul 5, concurentul numărul 28 la 30 de secunde după concurentul 20, iar concurentul 33 la alte 30 de secunde după 28. Până la postul 11, ecartul dintre concurenții 20 și 28 scăzuse de la 30 de secunde la 15-16.

On board de pe mașina de concurs a lui Dragoș Savloschi. În stânga imaginii se vede arbitrul fluturând steagul galben cu dungi roșii, care atenționează, conform regulamentului, faptul că urmează suprafaţă alunecoasă, schimbare de aderenţă.

Concurentul 5 a spart motorul între posturile 12 și 13 și apoi a continuat urcarea din inerție până în postul 13, unde a ieșit de pe traseu. Acolo, până a ieșit din mașină, până i s-a acordat de către arbitru atenția necesară, până s-a observat că nu e pericol de incendiu, au trecut undeva la 25-30 de secunde. Abia apoi a observat arbitrul urmele de ulei( doar ce mai picura din mașină, de cantitatea mare scursă mai jos nu avea cum să știe…) și a anunțat că este ulei pe traseu. Imediat, arbitrul din postul 12 a arborat fanionul galben/roșu care anunță schimbare de aderență și implicit încetinire. La câteva secunde, concurentul 20 trecea deja prin postul 12, fără să vadă însă fanionul…la alte 15 secunde a apărut în postul 12 și concurentul 28, nici el nu a văzut fanionul și implicit nu a încetinit. Concurentul 33 a oprit în postul 11, unde îi fusese arborat fanion roșu după încă câteva secunde.

On board din mașina de concurs a lui Călin Fagadar. În stânga se vede arbitrul fluturând steagul, imediat de la secunda 2.

Restul îl știm cu toții…

E greu de spus cum ar fi trebuit să se întâmple lucrurile ca să evităm accidentele. Poate decizii mai rapide, afișarea mai devreme a steagurilor în posturi anterioare, poate nici acelea nu ar fi fost observate…desigur, un arbitru prezent în virajul unde s-a spart motorul mașinii numărul 5 ar fi avut imaginea dezastrului încă de la început și putea cere direct steag roșu. Dar acolo nu a fost arbitru. Nu a fost nici anii trecuți la alte etape de la Poiană. Nu s-a considerat necesar…

Ce este cert, e că nivelul primilor 10-15 sportivi clasați este foarte ridicat comparativ cu campionatul, cu modul în care am fost obișnuiți să gestionăm cursele până acum. Și dacă ritmul de creștere a performanței mașinilor nu este dublat de același ritm de monitorizare și securizare a competiției, apar nefericiri.

Ce e de făcut?

Am cerut ieri președintelui CCA să înlocuiască de urgență toate fanioanele care nu mai au culorile la fel de stridente ca la început. În toate colegiile de arbitraj.

Am cerut tot ieri o ofertă de 15 panouri led RGB care să suplinească posturile de arbitraj. Acestea trebuie comandate de directorul sportiv, deci am cerut să fie cu sim card și transmisie radio. Întrucât se fabrică în România, sper să le avem la Reșița la nivel de test, măcar o parte.
În acest moment nu știu cu ce bani vom achiziționa panourile, dar sunt sigur că voi găsi o soluție.

Vom suplimenta la următoarele competiții numărul de arbitri. Nu știu cum și cât, dar sigur în virajele de viteză mare unde fiecare miime de secundă face diferența.

Voi cere Comisiei de Securitate ca de la etapa următoare să ceară și părerea unui pilot cu experiență înaintea validării dispozitivului de arbitri.

Voi cere introducerea obligativității montării de căști cu un difuzor la stații în așa fel încât să nu mai fie acoperite stațiile de zgomotul de fond al motoarelor când trec prin posturi. Deasemenea, vom încerca schimbarea modului de funcționare al comunicațiilor în așa fel încât să nu se mai creeze acele suprapuneri care fac să nu se înțeleagă mesajul.

Voi propune creșterea sancțiunilor pentru piloți pentru nerespectarea întocmai a fanioanelor. Și, tot pentru anul viitor, voi propune creșterea taxelor, ca să poată fi acoperite toate aceste costuri suplimentare. Între timp încerc să fim și puțin vizionari și aștept o propunere de montare de GPS-uri și interconectare a lor în așa fel încât directorul să urmărească live mașinile de pe traseu dar să se și poată trimite avertismente, automat, în mașinile de concurs, când distanțele dintre ele scad brusc.

Cursuri cu arbitrii s-au făcut în intersezon. O problemă reală este că în momente de criză, oamenii reacționează ciudat, altfel de cum au fost instruiți. Așa cum un pilot nu vede un steag din pricina concentrării excesive la pilotaj, la fel un arbitru se poate bloca când lângă el are loc un accident. Eu cred că niciunul nu trebuie învinovățit mai mult decât e cazul.

Totuși…

Cred că la etapa asta unii dintre noi trebuie să știe de la mine că au greșit, indiferent de ceea ce le spun prietenii, familia, suporterii sau eu mai știu cine.

Și în primul rând consider că au greșit concurenții 20 și 28 că nu au observat fanioanele. Puteau evita toată nefericirea. Oricât de rău ar fi funcționat echipa de arbitrii în situația asta, nu se poate spune totuși că piloții nu au fost avertizați. Ar fi fost bine, desigur, să fie avertizați mai din timp, dar pe de altă parte, filmările de pe camerele on-board arată clar că pagubele chiar puteau fi evitate.

Am urmărit on-board-uri de la curse de coastă din FIA zilele acestea și pot spune că și acolo arbitrii stau uneori în zone retrase și niciunul nu sare în fața mașinii cu fanionul fluturat. Pur și simplu îl arborează în poziție orizontală( cum de altfel scrie în regulamentul de coastă FIA). Toate discuțiile generate de acest fapt, presupuneri despre unde trebuia poziționat arbitrul, cum trebuia îmbrăcat, cât de vizibil era sau nu, sunt din păcate tardive și derizorii.

Mai consider că a greșit directorul sportiv. În Coastă, fiecare cuvânt rostit în plus poate însemna câteva secunde. La 200 de km/oră 9 secunde înseamnă 500 de metri. Mai puține cuvinte și mai la obiect pot însemna încă 1-2 posturi care pot arbora fanioane.
Cred că a greșit și concurentul cu numărul 5 prin faptul că nu face mai multe teste, înaintea etapelor, în afara suprafeței de concurs, la primele trei etape care au trecut având de fiecare dată probleme tehnice, de două ori cu implicații majore asupra desfășurării competiției.

Nu în ultimul rând, a greșit organizatorul că a păstrat același amplasament și dispozitiv de arbitri ca anul trecut, deși trebuia să îl dezvolte, dat fiind startul la 30 de secunde în concurs. Îmi amintesc că și la etapele precedente s-au dus discuții lungi între Comisia de Securitate si organizator pentru suplimentarea arbitrilor și a forțelor de ordine.

Peste toți, am greșit eu, că am fost unul dintre cei care am supervizat acest plan de arbitri, deși mie mi s-a spus că este unul mai bine acoperit ca anul trecut.

Tot la capitolul greseli aș trece și sportivii care în loc să își susțină colegii într-un mod frumos, simplu, au ales să facă un nou circ pe facebook și să folosească orice prilej de a mai denigra campionatul, sportul auto și federația. Am văzut că a fost numită jenantă prezența unui coleg de la drift în deschiderea evenimentului precum și postarea ministrului sportului legată de eveniment. Mi se par lucruri pe care spectatorii sau diverși alții le pot comenta, dar nu și sportivii de la care mă aștept la fairplay și colegialitate.

În încheiere, ca să revin puțin într-o notă pozitivă, salut unitatea piloților de după eveniment în jurul necazului celor 2 colegi ai noștri și mă bucur( dacă pot să mai spun asta) că un eveniment fie el și nefericit a generat o cauză comună. Eu voi susține în orice moment crearea unui sindicat sau a unei asociații a piloților și, chiar și fără, în zilele următoare vreau să mă întâlnesc cu cei care au idei cu ce se poate îmbunătăți.

La pozele cu cele două mașini încă nu pot și nu vreau să mă uit dar știu că pasiunea le va da celor doi sportivi puteri nebănuite să o ia de la capăt. Îmi pare bine că ei sunt întregi, că securitatea lor în mașinile de competiție a fost exemplară și dacă eu le pot fi de folos în ceea ce urmează, voi face tot ce pot pentru asta.

Am trimis punctele mele de vedere Comisiilor de Arbitri, Securitate, Competiții și Disciplină pentru implementare și, după caz, sancționare.

Asigurarea cursei, făcută de FRAS în parteneriat cu Omniasig va acoperi toate pagubele produse terților, inclusiv repararea zidului de beton și tot ce ține de aducerea drumului Poienii la starea inițială. Aici nu sunt incluse mașinile de concurs, a căror asigurare intră în sarcina exclusivă a piloților pe care îi putem însă consilia în viitor dacă doresc să își asigure automobilele de competiție.

Cu respect,

Norris Măgeanu

Președintele Comisiei de Viteză în Coastă din cadrul FRAS