Am aflat cu surprindere că săptămâna trecută, vineri, președintele FIA a fost într-o vizită fulger în România. A ajuns de fapt joi seara, târziu, iar vineri dimineața, secondat atent de președintele ACR, a avut întâlniri la Ministerul Transporturilor, la Primăria Capitalei, apoi a făcut câteva poze cu copiii care fac karting electric și apoi a părăsit România.

Vizita a fost făcută în grabă, dovada fiind că România nu a fost reprezentată de miniștri sau de primarul Capitalei, cum cred că era normal, ci de alți membri ai acestor instituții. Ceea ce însă e și mai greu de acceptat – dar în vechea nota de opacitate și de lipsă de transparență a ACR – presa nu a fost informată, niciun jurnalist nefiind prezent. Nici Ministerul Tineretului și Sportului nu a fost anunțat cu privire la această vizită. Vă puteți imagina că FRAS, organismul omonim FIA de pe teritoriul României, nu numai că nu a fost informat, dar nici invitat sau pomenit în vreun fel.

Toate acestea s-au petrecut în timp ce noi desfășuram 4 etape de campionate naționale: etapa de Viteză în Coastă de la Poiana Brașov, etapa de Drift de la Arena Națională, etapa de Slalom Paralel de la Sibiu și o etapă de Autoslalom la Timișoara.

Etapele de la Poiană și Arena Națională au avut la start sportivi din 9 țări, iar în total, sportivii angrenați în aceste competiții au fost peste 200. Să nu mai vorbim de faptul că toate aceste evenimente au strâns peste 20.000 de spectatori de-a lungul weekendului.

Viteza în Coastă, disciplină care în 2019 a avut 156 de sportivi licențiați, se desfășoară după regulamente și cerințe FIA, iar în 2020 România va fi printre primele țări din lume care introduce “Performance Factor”, noul sistem FIA de clasificare a mașinilor.

Nu mai menționez că România are campionul mondial de juniori la raliuri, în 2016 și că a rămas în Balcani țara cu unul dintre cele mai puternice campionate.

Este încă un moment care ne arată clar dezinteresul conducerii ACR pentru sportul auto național, dus la un asemenea nivel încât s-a reușit punerea președintelui FIA, domnul Jean Todt, într-o situație cel puțin jenantă.

Fac o paranteză, pe care o comprim cât pot de mult, pentru cei mai mulți, care probabil nu știu: Automobil Clubul Român este asociația care avea peste 300.000 de membri la sfârșitul anilor ‘80 și care chiar oferea membrilor săi servicii de asistență rutieră. Tot ACR era pe atunci organizatorul competițiilor sportive din disciplina automobilism sportiv și karting.

Momentul care marchează începutul declinului este, întâmplător sau nu, același cu venirea la conducerea ACR a actualului președinte, undeva prin 1985 (da, conduce ACR-ul de peste 34 de ani, acum fiind în pragul celui de-al șaselea mandat).

Începutul lui 1990 aduce ACR-ului o pleașcă de câteva sute de milioane de euro (da, sute de milioane) când Ion Iliescu, președinte al FSN-ului de atunci le-a “retrocedat” câteva sute de sedii în cele mai bune zone imobiliare din toate orașele României. E imposibil să nu fi trecut oricare dintre voi prin dreptul unui astfel de sediu, fie că e sediu de birouri, stație ITP sau stație service. Cum au ajuns aceste sute de spații din proprietatea statului în proprietatea PRIVATĂ a ACR-ului, având în vedere că ACR-ul nu avea niciunul din aceste spații înainte de 1967 când s-a (re)înființat rămâne una din enigmele perioadei “postrevoluționare”. Desigur, cineva interesat și cu competențe ar putea construi pe acest subiect un dosar mult mai interesant chiar decât Dosarul Flotei României.
Bun.

După 30 de ani, ACR-ul mai are, din cei 300.000 de membri, câteva zeci sau sute (nu de mii), cele probabil 400 de sedii au mai rămas până într-o sută, restul fiind vândute sau cedate. Cele care mai sunt în proprietatea ACR sunt fie în paragină, fie închiriate, constituind de altfel singurul venit pe care această instituție îl are. Activitatea de asistență rutieră, prima și cea mai renumită la nivelul anilor ‘90 (unica înainte de 1990), este acum una dintre cele mai neperformante, ieșind din primele 8-10 firme din țară. Sportul a fost pierdut în 2005, când a fost înființată federația pe care o conduc, după ce, în anii anteriori competițiile pe care le organizau ajunseseră la un nivel extrem de slab.

Afilierea la FIA (Federația Internațională a Automobilului) de care ACR beneficiază este o ultimă redută pentru care conducerea ACR tot bate monedă, în detrimentul miilor de sportivi din automobilism care au accesul condiționat la recunoașterea internațională după cum se ploconesc la conducerea ACR, ajungându-se la situații inimaginabile ca cea din începutul relatării mele, dar și multe altele asemănătoare.

Închid paranteza spunând că oricât am căutat în ultimii 30 de ani, nu am găsit la ACR nici măcar un proiect nou, o idee care să arate că se dorește susținerea automobiliștilor în general și a sportului automobilistic în particular, niciun plan care să producă dezvoltare, construcție în această asociație, ci doar distrugere, degradare, faliment. Lent și sigur.

Pe de altă parte, eu, ca președinte FRAS, am un mandat clar transmis prin votul obținut în Adunarea Generală din acest an, când alături de echipa mea am câștigat pentru a doua oară conducerea FRAS. Colegii mei și cu mine, trebuie să asigurăm dezvoltarea și recunoașterea internațională a sportului automobilistic și, cu încrederea acordată de Adunarea Generală și cu experiența primului mandat, afirmăm clar că nu mai avem înțelegere pentru derapajale care vin dinspre ACR.

După 5 ani (precedați de alți 10 ai foștilor președinți) de încercări diplomatice nereușite de a obține o colaborare cu Automobil Clubul Român, înțeleg mai bine ca oricând că avem drumuri separate și că actuala conducere ACR nici nu vrea, nici nu poate să asigure o stare de normalitate.

În concluzie, voi prezenta următorului Consiliu Federal faptele care au dus la această situație, în așa fel încât să poată lua decizii pentru viitorul federației și sportului automobilistic.

Iar eu, îmi leg speranța, ca ultimă șansă de reconciliere instituțională, de anunțul făcut de fostul președinte FRAS, domnul Ovidiu Mazilu, care și-a anunțat intenția de a a candida și prelua conducerea ACR, în ciuda faptului că a fost împiedicat să candideze, în mod absolut despotic, nedemocratic.

Sunt sigur că o altă structură de conducere a ACR va detensiona și pune pe un făgaș normal tot ceea ce înseamnă automobilism în România, de aceea, eu și colegii mei din conducerea FRAS îi vom acorda domnului Mazilu tot sprijinul pentru atingerea scopului său.

Norris Măgeanu,

Președinte al Federației Române de Automobilism Sportiv